Îţi asumi responsabilitatea?

„Ideea pe care n-am încetat niciodată s-o dezvolt este aceea că, la urma urmelor, individul este responsabil totdeauna de ceea ce s-a făcut din el; chiar dacă el nu poate face nimic altceva decât să-şi asume aceasta responsabilitate.” Jean-Paul Sartre

            Îţi asumi responsabilitatea atunci când ceva nu merge aşa cum ar trebui în viaţa ta?

            Îţi analizezi gândurile, gândurile care ar putut să te aducă în situația în care te aflii?

            Nu-mi doresc să te vezi vinovat/ă pentru lucrurile rele care ți s-au întâmplat, ci doar să vezi mai departe decât o faci în prezent, să fii mai atent/ă la gândurile care-ți invadează creieru zilnic și șă-ți asumi responsabilitatea pentru fiecare lucru pe care l-ai făcut sau l-ai gândit.

            De mici suntem învățați să ne asumăm responsabilitatea, însă nu într-un mod corect, de multe ori părinții se mulțumesc cu un răspuns evaziv... sau chiar cu o negație. De cele mai multe ori îi acuzăm pe ceilalți pentru greșelile noastre, îi vedem pe ei vinovați de deznodământul întâmplărilor. De asemeni sunt situații în care ne vedem pe noi vinovați de întâmplările care au loc în viața celorlalți.

Ne facem responabili de nefericirea celuilalt, fără ca partenerul să apuce să zică ceva despre motivul nefericirii sale, ne simțim neputincioși deoarece nu găsim cuvintele potrivite pentru a depăși momentul, și asta e de la sine înțeles căci nu avem cum să găsim cuvintele potrivite atâta timp cât nu știm motivul care a condus la nefericirea sa. Ceea ce uităm este că fiecare persoană este resposabilă de alegerea pe care o face, dacă acesta alege să-și petreacă timpul liber cufundat în nefericirea sa... nu are decât, e alegerea lui. Noi suntem resposabili pentru trăirile noastre, pentru sentimentele noastre, pentru gândurile noastre și tot ce este sub controlul nostru, iar asta nu înseamnă să fim egoiști, cum mulți tind să gândească, esti egoistă dacă ai grijă de tine? De sufleul tău, să-l păstrezi frumos? De gândurile tale, să fie productive și pozitive? De aspectul tău fizic, să te răsfeți și să te simți bine în coprul tău?

Să ne gândim la situația următoare: „Soțul vine acasă nefericit datorită unor întâmplări la servici... soția nu știe acest lucru și începe să se acuze și să se gândească unde a greși... devine tristă căci nu găsește acel lucru de care ar trebui să se simtă vinovată. Cei doi își vor petrec restul zilei cufundați în gândurile lor... sau în cel mai rău caz certându-se pentru a-și descărca energiile negative.”

Aș vrea să vă mai expun o situație: „Soțul își sună soția: Draga mea, mă simt minunat în această seară, totul a decurs foarte bine la servici și am decis că o ieșire în oraș ar fi ideală. Pregătește-te, vin să te iau. O să mergem la un restaurant foarte frumos.” Seara se desfășăară foarte bine, acesta cumpărându-i o bijuterie frumoasă, însă ea nici nu se întrebase dacă își dorise se cu adevărat să iasă în acea seară sau dacă acea bijuterii era exact ce avea nevoie în acele momente. A ieșit în oraș doar pentu a-i face pe plac soțului. La sfârșitul serii, soțul vrea să facă dragoste cu ea, simțind că merită o recompensă pentru surpriza oferită soției, însă aceasta nu are chef și este dreptule ei să refuze.”

O să vă întrebați ce legătură are acest exemplu cu responsabilitatea... foarte bine. Acum să vedem cum ar suna aceeași situație dar asumându-și responsabilitatea: „Soțul își sună soția: Draga mea, aș vrea să-ți fac pe plac în această seară căci mă simt într-o stare extraordinară, am avut o săptămână productivă la servici. Ce te-ar face fericită?„ Și poate aceasta ar fi preferat să petreacă o seară liniștită plină de romantism, tandrețe și mângâieri. Sau, dacă el ar fi vrut să petreacă cu orice preț ar fi fost mult mai potrivit să-i spună: Draga mea, vreau să sărbătoresc, am avut o săptămână plină de realizări, vrei să vii cu mine în seara asta? Și probabil că aceasta s-ar fi gândit și ar fi ales să-l însoțească iar el nu ar mai fi avut așteprări căci în acest cazi fiecare și-a asumat responsabilitatea luând propriile decizii.

Faptul că nu comunicăm deschis unul cu celălalt ne face să ne formăm așteptări, iar așteptările de cele mai multe ori ne duc la o serie de dezamăgiri. Nu suntem învățați să ne spunem gândurile cu voce tare, preferăm să facem lucrurile de dragul celuilalt iar acesta are impresia că ne face pe plac și că acel lucru este exact ceea ce ne doream.

Multe neînțelegeri care apară într-o relație sunt cauzete de neasumarea responsabilității, și a faptului că nu suntem clari în preferințele nostre. Exprimându-ne plac dorințele vom evita multe neînțelegeri și nu numai în relația de cuplu ci și în relația cu ceilalți. Atunci când nu ne exprimăm clar și responsabil dorințele nu există nici comunicare, deși tindem să credem că ar fi.

A fi comunicativ unul cu celălalt nu înseamnă să ne povestim doar întâmpările zilnice și diferite situații, ci a vorbi cu inima, a ne spune și lucrurile care nu ne plac la noi, lucruri de care nu suntem prea mândri, gânduri de care nu suntem mulțumiți. Comunicarea este o artă, până la urmă, și trebuie să ne alegem cu grijă cuvintele care sunt menite a exprima ce simțim pentru a nu-l răni pe celălalt. După cum ați văzut și în exemplu de mai sus, aceași situație însă cuvintele și modul de exprimare face diferența.

Este foare important să nu ne formăm așteptări față de ceilalți, să-i facem pe ai responsabil de fericirea noastră. Probabil că sunt multe lucruri care ai dori să le schimbi la partenerul tău, dar cred că este mult mai înțelept, pentru fericirea noastră, să iubim acea persoană așa cum este și s-o acceptăm în alegerea ei de a fi, iar dacă se produce despărțirea, deoarece fiecare vrea să-și continue separat drumul, separarea va trebui să fie armonioasă, adică ambi să cadă de acord cu despărțirea, să-și asume responsabilitatea fiecare în parte pentru decizia luată și să fie convinși că au făcut cel mai bun lucru.

Cred că prin a ne asuma RESPONSABILITATEA este ca și cum ne-am dărui respect, și de ce nu IUBIRE, atât nouă cât și celorlalți. Ați asuma responsabilitatea, este de asemeni, un gest de curaj.

Vă îmbrățișez cu multă iubire, dragii mei!!

Cu dragoste Gabriela P.