O sa te simti extrem de liber cand nu o sa mai iei nimic personal.
Faptul că iei lucrurile sau tot ce
se spune în jurul tău personal, este
expresia clară a egoismului, deoarece noi facem presupunerea că totul este
despre noi înşine când defapt este vorba de ei, de ceilalţi. De mici am fost
educaţi să luăm totul personal şi să credem că suntem responsabili pentru tot
ce se întămplă cu ceilalţi. Nimic din ceea ce fac sau spun ceilalţi oameni nu
este din cauza ta ci din cauza lor. Fiecare este responsabil pentru faptele
sale, pentru cuvintele adresate celorlalţi.
Chiar şi atunci când o situaţie anume
pare personală, chiar dacă ceilalţi te insultă direct, aceasta nu are de-a face
cu tine. Tot ce spun ei, ce fac ei şi opiniile pe care le au sunt într-o
directă legătură cu trăirile şi sentimentele sale. Dacă cineva îşi dă o părere
despre tine şi spune: „Ar cam trebi să mai slăbeşti, te-ai cam îngrăşat în
ultimul timp!”, nu o lua personal, deoarece adevărul este că acea persoană se
confruntă cu propriile sentimente, credinţe şi păreri. Acea persoană încearcă
să-ţi trimită otravă doar dacă tu iei ca un afront personal părerea ei, apoi
preiei acea otravă şi devine a ta.
Când iei
lucrurile personal, ca pe un afront, atunci te simţi ofensat, iar reacţia ta
este de a-ţi apăra credinţele şi de a crea conflicte. Transformi ceva foarte
mic în ceva foarte mare, deoarece ai nevoie să ai dreptate şi să-i faci pe toţi
ceilalţi să înţeleagă că greşesc. De asemenea, încerci din greu să ai dreptate
oferindu-le părerile tale. În acelaşi mod, orice simţim şi facem reprezintă o
proiecţie a proprilor noastre trăiri.
Orice ai gândi, orice ai simţi, este
problema ta şi nu este problema nimănui, este modul în care tu vezi lumea. Nu
este nimic personal, deoarece tu ai de-a face cu tine însuţi şi nu cu ceilalţi. Ceilalţi vor avea părerile lor
în concordanţă cu sistemul lor de credinţă, aşa că nimic din ceea ce ei gândesc
despre tine nu este cu adevărat despre tine, ci mai degrabă este ceea ce
gândesc despre ei.
Tu creezi un întreg film în mintea
ta, iar în acel film tu eşti regizorul, tu eşti producătorul, tu eşti
principalul actor sau principal actriţă. Modul în care tu vezi filmul este în
concordanţă cu legămintele pe care le-ai făcut cu viaţa. Punctul tău de vedere
este ceva foarte personal. Nu este decât adevărul tău şi nu al altcuiva.
Astfel, dacă te superi pe o persoană anume, defapt acel lucru te priveşte. Celălalt
sunt scuza pentru ca tu să te enervezi şi tu te enervezi deoarece îţi este
frică, deoarece te confrunţi cu frica. Dacă nu-ţi este frică, atunci nu ai de
ce să te enervezi pe celălalt. Dacă nu-ţi este frică atunci nu ai cum să-l urăşti.
Dacă nu-ţi este frică nu ai de ce să fii gelos sau supărat.
Dacă trăieşti fără frică, dacă
iubeşti, nu mai există nici un loc pentru astfel de emoţii, fiind logic că tu
te simţi bine. Când te simţi bine, totul în jurul tău este bine. Când totul în
jurul tău este excelent, totul te face fericit. Iubeşti totul în jurul tău,
deoarece te iubeşti pe tine, deoarece îţi place modul în care eşti, deoarece
eşti mulţumit cu tine însuţi, eşti fericit cu viaţa ta, eşti fericit cu filmul
pe care-l produci, eşti fericit cu legămintele pe care le-ai făcut faţă de
viaţă. Eşti împăcat şi eşti fericit. Trăieşti într-o stare de beatitudine în
care totul este minunat. Orice fac oamenii, orice gândesc sau spun, nu o lua
personal, nu o considera ca fiind un afront. Dacă ei îţi spun că eşti minunat,
ei nu o spun din cauza ta, doar pentru a-ţi face plăcere. Tu ştii că eşti
minunat, oricum. Nu este necesar să-i crezi pe ceilalţi oameni care-ţi spun că
eşti minunat. Nu lua nimic personal, nu considera nimic ca fiind un afront.
Nu te aştepta ca oamenii să-ţi spună
adevărul deoarece ei se mint pe ei înşişi. Trebuie să ai încredere în tine şi
să alegi în ceea ce să crezi sau să nu crezi, când ţi se spun diferite lucruri.
Când îi vezi pe ceilalţi oameni aşa cum sunt, fără a o considera aceasta ca
fiind un afront personal, nu poţi niciodată să fii rănit de ceea ce ei spun sau
fac. Chiar dacă ceilalţi te mint este în regulă. Ei te mint deoarece le
este frică. Le este frică că tu vei descoperi că nu sunt perfecţi. Este dureros
să-ţi scoţi această mască socială. Dacă ceilalţi spun ceva, dar fac altceva, te
minţi pe tine însuţi dacă nu asculţi acţiunile lor. Dar dacă eşti sincer cu
tine însuţi, te vei salva de multe dureri emoţionale. Trebuie să-ţi spui
adevărul despre ceea ce ar putea să doară, dar să nu fii ataşat de durere.
Vindecarea se va produce şi este doar o problemă de timp până când lucrurile se
vor îndrepta şi pentru tine.
Dacă cineva nu te tratează cu
dragoste şi respect, este un dar dacă este îndepărtat de lângă tine. Dacă acea
persoană nu pleacă de lângă tine, atunci vei îndura cu siguranţă mulţi ani de
suferinţă alături de el sau de ea. A pleca, a te îndepărta poate să doară
pentru o perioadă de timp, dar inima ta se va vindeca. Apoi poţi alege ce
doreşti tu cu adevărat. Când îţi stabileşti ca obicei să nu iei lucrurile ca pe
un afront personal, vei evita multe supărări în viaţa ta. Supărarea, gelozia şi
invidia vor dispare, şi chiar tristeţea ta pur şi simplu va dispărea dacă nu
vei lua lucrurile ca pe un afront personal. Întreaga lume poate să bârfească
despre tine, dar dacă tu nu vei lua nimic ca pe un afront personal, vei fi imun
la aceasta. Cineva îţi poate trimite otravă emoţională în mod intenţionat, dar
dacă nu consideri aceasta ca fiind un afront, atunci aceasta nu te va afecta.
Când nu accepţi otrava emoţională, aceasta devine şi mai rea pentru cel care a
trimis-o, iar pentru tine fără efect.
Pe măsură ce-ţi vei face un obicei
din a nu considera nimic ca pe un afront personal, nu vei mai avea nevoie să-ţi
bazezi încrederea în ceea ce ceilalţi fac sau spun. Tu vei avea nevoie să ai
încredere în tine însuţi şi să fii responsabil atunci când alegi. Nu eşti
niciodată responsabil pentru acţiunile celorlalţi; eşti responsabil doar pentru
tine. Când înţelegi cu adevărat aceasta, refuzând să iei lucrurile personal,
poţi fi rănit cu greu de către acţiunile sau comentariile jignitoare ale
celorlalţi.
Dacă vei ţine acest legământ, poţi
călători în jurul lumii cu inima complet deschisă şi nimeni nu te va putea
răni. Poţi spune, “Te iubesc” fără frica de a fi ridiculizat sau de a fi
respins. Poţi cere ceea ce ai nevoie. Poţi spune “da” sau poţi spune “nu”,
orice alegi tu, fără nici o vină sau auto-judecare. Poţi alege să-ţi urmezi
inima întotdeauna. Astfel, chiar dacă te vei afla în mijlocul iadului, tu vei
avea starea interioară de pace şi de fericire. Poţi să te menţii în starea ta
de beatitudine, iar iadul nu te va mai afecta deloc!
Vă doresc o zi minunată!
Cu drag, Gabriela Pașcu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu