marți, 7 august 2012

De ce apare plictiseala în relația de cuplu?

     „Trebuie să căutam dragostea acolo unde suntem, chiar dacă asta ne-ar costa ceasuri, zile, săptămâni de decepții și tristeții. Căci în clipa în care pornim în căutarea iubirii, și ea pornește în întâmpinarea noastră. Și ne salvează.”
Paulo Coelho
     Multe cupluri se plâng că după o anumită perioadă, nu mai au nici o emoție în cuplu și că le-ar trebui ceva nou.
     Atunci când relația ajunge într-un punct de stagnare sau apare, binecunoscuta, plictiseala,  începem să-l acuzăm pe celălalt că neglijează relația și că nu-i mai pasă de persoana noastră. Apoi mergem mai departe, ajungând la amenințarea partenerului/ei că îl/o vom părăsi, acesta nu fiind altceva decât un act da manipulare prin care dorim să-l dominăm pe celălalt. În relațiile în care iubirea este elementul de bază care unește cele două inimi nu are ce căuta aceste discuții și sentimente.
     În timp ce relația evoluiază, cu atât mai mult ne încearcă tot mai multe sentimente care ne răpește liniștea în cuplu. Începem să observăm schimbări și să-l acuzândăm pe celălalt că nu mai este cum era la început.
     Ne pricepem atât de bine să observăm schimbările în celălalt și atât de puțin în a le observa pe ale noastre. Schimbările apar, însă apar la amândoi parteneri și asta pentru că la începutul relației, de cele mai multe ori, suntem preocupați de imaginea noastră în fața celuilalt și de metodele de a-l cuceri cât mai mult și sigur, ceea ce în timp, după ce relația evoluiază, aceste sentimentat dispar încetul cu încetul și începe să se facă simțită obișnuința. Ideal ar fi să privim mereu persoana iubită cu aceeași dragoste și căldură în ochi pe care o aveam la început.
     Multe persoane, atunci când încep o relație de cuplu, fac greșeala de a renunța la tot ceea ce sunt și la tot ceea ce le place să facă pentru persoana iubită (chiar dacă persoana iubită nu i-a cerut acest lucru), căutând să-i semene cât mai mult și să-i împărtășească aceleași plăceri și hobby-uri, lucruri ce strică o relație frumoasă de iubire.
     Când ne dăm seama că relația nu mai este așa cum era la început îl acuzăm pe celălalt că nu mai suntem noi, că am renunțat la persoana noastră pentru el/ea, însă fiecare decizie pe care o luam ne aparține și nu trebuie să-l învinuim pe celălalt pentru decizia luată, chiar și în cazurile de violență, e decizia persoanei abuzate să rămână în acel mediul și să accepte în continuare acel comportament (însă acesta e un subiect mult mai amplu pe care nu doresc să-l dezolt în acest articol). Multe sentimente negative apar pentru că nu știm să ne asumăm responsabilitatea pentru viața noastră, nimeni nu poate decide în locul nostru, noi avem mereu ultimul cuvânt în fiecare aspect al vieții noastre. Și atunci de ce să nu recunoaștem că a fost decizia noastră și că suntem responsabili pentru felul cum ne simțim? Crede-mă că te vei simți mult mai bine dacă îți vei spune „Eu sunt singurul răspunzător/are pentru fiecare decizie pe care o iau, eu răspund pentru ceea ce aleg, deci pot face față consecințelor”
     Înainte de a lua o decizie importantă, întreabă-te ”Care este cel mai rău lucru care mi se poate întâmpla luând această decizie”, atunci când ai răspunsul la întrebare, întreabă-te din nou, dacă poți face față consecințelor și sentimentelor care vor urma, dacă ești de părere că poți face față atunci decizia e ca și luată.
     Unii sunt de părere că relația de cuplu nu merge pentru că nu sunt potriviți unul pentru celălalt și că nu a întâlnit încă acea peroana perfectă pentru el/ea, însă perfecțiunea nu exită (din punctul meu de vedere) însă poate lua naștere în momentul în care acceptăm defectele celuilalt ca făcând parte din persoana minunată care este și că fără acele defecte nu ar mai fi la fel de special/ă.
     Înainte de a încheia acest articol aș dori să vă zic o mică povestioară legată de perfecțiune:
     Un bărbat a rămas holter toată viața pentru că o căuta pe femeia perfectă. La vârsta de șaptezeci de ani, cineva l-a întrebat: „Ai călătorit foarte mult - ai căutat de la New York în Katmandu, din Katmandu la Roma, de la Roma la Londra. Chiar nu ai putut să găsești femeia perfectă? Nici măcar una?”
     Bătrânul s-a întristat profund și a spus: „Ba da, o dată am găsit-o. Într-o zi, cândva de mult, am dat peste o femeie perfectă.”
     Curios l-a întrebat mai departe: „Și ce s-a întâmplat? De ce nu te-ai căsătorit?”
     Trist, bătânul i-a spus: „Pentru ce? Ea îl căuta pe bărbatul perfect.”
     Oamenii cred că pot să iubească numai atunci când găsesc partenerul perfect - ce risipă de energie și timp.  
     Oamenii cred vor iubi numai atunci când vor găși bărbatul perfect sau femeia perfectă. Nu-l vei găsi căci nu există și oricum nu și-ar bate capul cu dragostea ta. Pur și simplu nu i-ar interesa.
    Nu căuta niciodată bărbatul perfect sau femeia perfectă, cu cât mai mult încercăm să căutăm perfecțiunea și n-o găsim cu atât ne vom simți mai nefericit/ă.
     Încearcă să fii cât mai conștient/ă de ceea ce-ți dorești și nu renunța la ceea ce ești atunci când crezi că ai găsit persoana pe care o așteptai în viața ta.
    Păstrează-ți plăcerile și hobby-urile căci ele îți vor menține fericirea în cuplu.  

Vă doresc o viață minunată alături de persoana iubită!
Cu drag,
Gabriela Pașcu