luni, 30 iulie 2012

Iubire! Cum ne dăm seama dacă iubim cu adevărat?

    IUBIRE. Este un cuvânt mare care exprimă cel mai frumos sentiment pe care îl poate simți o persoană pentru cei din jur.
    Cu siguranță dacă te-aș întreba: „Îți iubești copiii?” sau „Partenerul de viață” răspunsul tău va fi unul afirmativ. Totuși nu simți o oarecare nemulțumire în adâncul sufletului tău? Cum că îl iubești foarte mult însă relația dintre voi nu e așa cum ți-ai fi dorit să fie? Și că ți-ai dori să schimbi unele lucruri?
   
    Nu ești singura persoană care spune astfel de lucruri, marea majoritate a oamenilior o fac. Oamenii încep să-și dea seama că această nemulțumire există de prea mult timp și simt că în altă parte există cu siguranță lucruri mult mai bune. De aceea unii aleg să încheie o anumită etapă din viața lor pentru a porni în căutarea acelor lucruri bune care deobicei se găsesc într-o altă parte și mereu într-o altă parte care face să nu fie cea în care se află în prezent.

    Să revenim la IUBIRE, oare ce este dragostea adevărată, cea din inimă?
    În una din cărțile mele preferate am găsit următoarea definiție:
    Iubirea înseamnă să le acorzi totală libertate și tot spațiul de care au nevoie ceilalți. Înseamnă, de asemeni șă îți acorzi propriul tău spațiu și propria ta libertate. A iubi înseamnă a respecta și a accepta ceea ce vor ceilalți să împlinească în viața lor. Înseamnă a învăța să respecți și să accepți dorința și părerea celorlalți chiar dacă nu ești de acord și chiar dacă nu înțelegi. Iubirea înseamnă, de asemenea, să dăruiești și să sfătuiești fără să aștepți ceva în schimb.
    Cu siguranță sunt puțini cei care pot iubi astfel. Unii deși își doresc să fie iubiți astfel simt o oarecare teamă vizavi de libertatea pe care o poate oferi acest tip de iubire, unii s-ar putea gândi că nu sunt iubiți de ajuns că celuilalt nu-i pasă defapt de el și de aceea îi oferă atâta libertate. Idei total greșite căci a oferi libertate și spațiul de care are nevoie persoana iubită nu înseamnă că iubești mai puțin sau că nu-ți pasă de ceea ce face aceasta, ci pur și simplu iubești atât de mult acea persoană încât nu vrei să o ții legată de tine.
    Noi oamenii ne pricepem de minune în a iubi cu mintea. Credem că a iubi înseamnă a-i spune celuilalt ce „trebuie” și ce „nu trebuie” să facă astfel încercam să-l schimbăm pe celălalt pentru a fi mai mult pe placul nostru sau pur și simplu pentru a evita ca și el să facă aceleași greșeli ca și noi. Credem că dacă își va schimba modul de a fi, de a acționa, de a gândi, de a vorbi, viața lui va fi mai bună și implicit viața noastră alături de el/ea. Nu facem altceva decât să analizăm și să judecăm comportamentele celorlalți deoarece avem așteprări făță de ei iar toate astea nu înseamnă decât posesie adică a iubi cu mintea.
    A iubi cu adevărat înseamnă a accepta pe celălalt așa cum este, a-i accepta dorințele chiar dacă nu le înțelegem sau nu suntem de acord cu ele, a-i respecta spațiul. De fiecare dată când încercăm să controlăm pe cineva, să-i schimbăm sau să-i controlăm acțiunile, vorbele și gândurile intrăm în spațiul acelei persoane.
    Iubirea începe întotdeauna din noi, pentru a putea oferi iubire celor din jur trebuie în primul rând să începem cu noi înșine, să simțim iubirea din noi, să ne-o oferim ca mai apoi să o oferim celorlalți, iar a te iubi pe tine însuți înseamnă a te respecta în primul rând. Noi suntem responsabil pentru fericirea noastră și nu a celorlalți... dacă cineva ne propune să facem un anumit lucru este important să descoperim dacă dorim cu adevărat să facem acel lucru sau pur și simplu îl facem ca să mulțumim acea persoană.

    Să nu-i lași pe ceilalți să te facă să te simți vinovat pentru că nu i-ai satisfăcut dorința. 
    Învățând să iubești și să te iubești vei ajunge să culegi multă dragoste. Este ca și cum ai învăța să dansezi. Cu cât înveți mai mult, cu atât exersezi mai mult, cu atât vei avea mai multe șanse de reușită.

Vă doresc ca mereu să găsiți această iubire în voi și să aveți puterea de a o oferi mai departe căci după cum este și vorba „culegem ceea ce semănăm”... și atunci de ce să nu oferim iubire pentru a culege iubire?

Vă îmbrățișez cu drag,
Gabriela Pașcu.